marți, 31 mai 2011

Despartire

            Un ţipat înfiorător de pasăre si auzul meu dispare. Prin fata ochilor mei se perinda imagini pe care le-am mai văzut dar nu le-am gustat...
             Zaci întins pe o poiană plină de iarba imperfectă. Parul tău negru acoperă firele verzi si zdrobeste imperfecţiunea lor. Ochii tai se deschid mari si încearcă sa înghită cu nesaţ cerul prea senin. Gura ta plină se deschide uşor intr-un zambet care-mi transmite frisoane plăcute. 
            Imaginea se schimba si în fata ochilor mei fata ta, schimonosita de durere, îmi apare atît de aproape încît mă îngrozeste. Nu aud nimic din ce-mi spui... Mă întorc la imaginea dinainte unde plăcerea filmului îmi încălzeşte trupul. În momentul în care vreau sa te ating, asupra mainii mele cădea , grea si rece, o picătură de apa. Imaginea ta dispare... Mă afund în întuneric... întunericul îmi produce sete. Sorb cu nesaţ picătura de apa de pe mană. E sărata si setea mea se adanceste...
            O gheară ascutita mă scoate de acolo la timp pentru a-ti vedea spatele bland.. As vrea sa te ating dar usa apartamentului meu mă lasă în urma ta pierdută... Abia în momentul în care ai plecat troznitura puternica a uşii mi-a redat auzul spunîndu-mi răspicat "A Plecat!".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu