Despartire

            Un ţipat înfiorător de pasăre si auzul meu dispare. Prin fata ochilor mei se perinda imagini pe care le-am mai văzut dar nu le-am gustat...
             Zaci întins pe o poiană plină de iarba imperfectă. Parul tău negru acoperă firele verzi si zdrobeste imperfecţiunea lor. Ochii tai se deschid mari si încearcă sa înghită cu nesaţ cerul prea senin. Gura ta plină se deschide uşor intr-un zambet care-mi transmite frisoane plăcute. 
            Imaginea se schimba si în fata ochilor mei fata ta, schimonosita de durere, îmi apare atît de aproape încît mă îngrozeste. Nu aud nimic din ce-mi spui... Mă întorc la imaginea dinainte unde plăcerea filmului îmi încălzeşte trupul. În momentul în care vreau sa te ating, asupra mainii mele cădea , grea si rece, o picătură de apa. Imaginea ta dispare... Mă afund în întuneric... întunericul îmi produce sete. Sorb cu nesaţ picătura de apa de pe mană. E sărata si setea mea se adanceste...

            O gheară ascutita mă scoate de acolo la timp pentru a-ti vedea spatele bland.. As vrea sa te ating dar usa apartamentului meu mă lasă în urma ta pierdută... Abia în momentul în care ai plecat troznitura puternica a uşii mi-a redat auzul spunîndu-mi răspicat "A Plecat!".

Intre

                              

Deodată toate lucrurile plăcute din jurul meu se dezintegreaza . Pulberea zboară, mintea si sufletul încearcă sa se agaţe de tot ce a fost frumos odată. Culorile mă prind în jocul lor si mă transporta ca pe o bucata de carne intrată în putrefacţie departe de cadavrele din prezent. Un bici de lumina mă plezneste peste frunte, o cresteaza uşor dar sîngele refuză sa apară la suprafaţa. Închid ochii parcă pentru a savura fiecare particica de durere. Masa de carne se dilată si sufletul îşi ia zborul spre locuri mai calduroase. Mintea se transforma intr-un taifun si încearcă sa-i împiedice zborul dar nu reuşeşte decît sa-l încetineasca. Un mic nerv scapă de sub control, se întinde puternic aprinzand o scînteie pe suflet. O explozie de imagini se perinda prin fata ochilor mei reci. Pelicula e prapadita si prăfuita dar sufletul, cu o iuţeală uluitoare, taie părţile aromate si le pune intr-un vas de lut înnegrite si ars. În cîteva clipe începe  sa prepare una dintre cele mai gustoase fantasme. O fantasmă pe care creierul meu o înghite cu nesaţ.... Simte cum otrava imaginilor arzînd îi invadeza interiorul si nu se poate opri.  În jur apare un nor negru  căruia însă nimeni nu-i mai da atenţie. Imaginile sunt în interior... Lesul plezneste pe părţi si vulturi uriaşi cu ciocuri imense de oţel se apropie intr-un zbor aproape arogant .  Cineva sa mă salveze!!! Vulturilor sa le rămînă totul...